Multumesc!!!!

Daaa! Acum mi-am amintit! Stii, fiorul ala placut pe sira spinarii atunci cand esti incantat cu privire la ceva? Ah, drace, dor mi-era de el! Si mai stii si senzatia aia de plutire si aparent faptul ca ti-ai creat o lume undeva sus, deasupra norilor, unde oricum nu vezi decat curcubeul? Da, da, DA! Deci exact asa sunt eu acum.

Mi-am amintit ce-nseamna sa visez (nu musai sa se indeplineasca ce-mi doresc, dar daca se-ntampla, cu atat mai bine). Mi-am amintit ce-nseamna ca cineva sa-ti dea aripi. Mi-am amintit ce-nseamna sa revezi pe cineva dupa o perioada de timp si sa iti readuca zambetul pe buze. Mi-am amintit ce-nseamna sa vrei sa dai 100% pentru ceva ce iti doresti, ceva in care crezi. Mi-am amintit ce-nseamna sa-i faci pe ceilalti sa zambeasca prin simplul fapt ca zambesti si tu. Mi-am amintit muuulte. Si sunt asa de dragute. Si senzatia e placuta. Si mi-era dor de ea, doar ca mi-era frica s-o recunosc si imi spuneam ca mi-e bine asa. Dar, asta s-a schimbat putin. 

Poate ca sunt constienta ca n-o sa se intample... dar imi place sa visez. Ce, macar asta nu-mi poate lua nimeni. 

Multumesc, pentru tot! 

Stop wearing it!

Si, uite asa, pentru a mia oara intr-un interval, zic eu, nu tocmai lung de timp, mi se dovedeste ca-ncrederea o data pierduta, e pierduta cam definitiv. De ce? Pentru ca teoretic oamenii nu se schimba. Decat in aparenta. Si, o data ce te-au calcat in picioare, s-au jucat cu ceea ce simti, te-au tratat superior sau ceva asemanator, or sa-si inchipuie ca pot s-o faca la nesfarsit. Asa ca, da, iert, trec cu vederea, ma prefac ca nu observ, ca nu ma atinge, ca nu ma impresioneaza si ca nu ma doare, dar nu uit, nu imi las increderea tradata din nou si din nou. Pentru ca putine persoane se dovedesc in cele din urma a fi asa cum le vedem de fapt si putin sunt cei care nu poarta masti in functie de ocazii. Si e bine atunci cand gasesti pe cineva care sa nu poarte o masca in preajma ta, pentru ca atunci stii ca poti sa ajungi sa-ti deschizi sufletul in fata persoanei respective. Poate ca si eu am o intreaga colectie de masti, undeva, intr-un colt intunecat. Si nu, n-o folosesc cu toata lumea. O folosesc cu prefacutii, o folosesc cu mincinosii, le folosesc pentru a ma purta cu ei cum se poarta ei cu mine. Si totusi mai bine n-as face-o si i-as ignora. De ce? Pai, de ce sa-i zambesc larg si cald tipei aleia care imi zambeste si ea, dar doar ca sa obtina ceva? De ce sa ma prefac fericita cand vad pe cineva de care n-am chef? De ce sa mint ca sa ajung ca voi? Nu, tocmai asta nu vreau... Si totusi sunt momente cand o fac. Vreau sa-nchid mastile alea undeva. 

Si totusi, ele sunt scutul meu. Scutul meu la ceea ce-nseamna falsitate, minciuna, lovituri sub centura. 

Dar, pana la urma, asa-i in viata, nu? Trebuie doar sa-nveti sa te descurci cat de cat. Si, eu una, cred c-am inceput sa-mi dau seama cum merge jocu' asta. Si multi zic ca m-am schimbat de atunci. Da, mi se pare logic. Dar, asta e... :)

Earphones in.

When you'll receive from someone as much love as you give him... that's the moment you'll know it's for real. 

But for the moment, there are some question marks...

I want! I want! I want!

Miros de mare. Miros de munte. Miros de bere. Verdeata, copaci, iarba. Nisip fierbinte, apa sarata, crema slinoasa de plaja pe care o urasc din tot sufletul, dar n-as putea sa traiesc fara ea. Inghetata enorma care tine loc de mic dejun, pranz si cina. Alergat pe plaja dupa diferite persoane care iti fura ochelarii de soare. "Razvan, mai e mult?!". Aruncat cu Conversii in capu' diverselor persoane. Bataile cu apa de la 3 noaptea. Drumurile aparent interminabile cu autocarul. Cutia de Pringles pe care se bate tot poporu'. Cola aia rece dupa multe ore de stat cu capu'n soare. Muzica. Cocktailuri. Soare, mult soare. 

Ai mei. 

Mi-e dor. Dar, se-apropie. O sa fie vara mea. Iar. 

Multe si marunte

E ca si cum esti prins intr-un fel de labirint fara o nenorocita de iesire. Si stai, te rotesti pe-acolo pana simti ca-nnebunesti. Iti vine sa sfasii hainele de pe tine , sa-ti smulgi paru' din cap, sa te pui in genunchi, sa-ti ridici mainile spre cer si sa urlii. Stii, ca-n filme? Cam asa ceva. Doar ca n-o sa o faci. Sau... o sa faci ceva similar. O sa dai cu bata-n balta, probabil. Foarte probabil. Problema e ca atunci cand ti se ofera chestia aia numita "cheia problemei" sau "portita de scapare", tu esti suficient de ignorant cat s-o treci cu vederea, sau suficient de neatent cat sa n-o observi. Si-atunci a cui sa fie vina ca tu inca esti in stagiul in care vrei sa te dai cu capu' de pereti din tot dinadinsul? Clar, nu a altcuiva, decat a ta.

Ideea in sine e ca oameni se schimba. Felul in care merg lucrurile se schimba. Trairile si sentimentele se schimba la mai bine de juma' de ora pe zi. Impresiile se schimba (chit ca cica prima impresie ar conta cel mai mult). Daca vrei ca schimbarea aia sa fie in bine sau in favoarea ta, trebuie s-o vanezi. Sa fii acolo, dupa colt, ori de cate ori e nevoie. Sa poti s-o "insfaci". Doar ca tu, fiind atat de prins cu altele, iar o lasi sa treaca pe langa tine, urmand ca, mai apoi, sa te plangi ca n-ai ce face intr-o anumita privinta. I've been there and done that. Nu vreau sa mai trec prin asta iar, desigur.

O alta chestie de-a dreptul interesanta este felul in care fundul ta poate sa amorteasca absolut groaznic, spatele tau sa te doara la fel de "placut" pe cat si amorteala fundului si sa simti ca ochii tai vor sa lacrimeze non-stop. Ce-i asta? Se numeste sindromu' "iesi dracu' din casa sau mai fa si altceva decat sa stai la calculator asteptand o minune, pentru ca viata nu se roteste in juru' messului, a facebookului, a unei anumite persoane sau a vanarii serialelor pe internet". Cum se trateaza? C-o doza buna de distractie care tine de orice altceva decat ce faci tu dimineata acasa sau seara dupa scoala/liceu. Se trateaza cu carti [ciudat, nu?], cu iesiri in oras, cu sport si cu multe altele.

Mai e si sindromu' ala "ador sa-mi plang de mila cand eu de fapt nu fac altceva decat sa-mi inrautatesc situatia sentimentala gandindu-ma la........


Alta postare de anu' trecut pe care n-am terminat-o si nici nu am afisat-o pana acum

Uite un cuvant care-mi place: "execrabil"

Titlu' si continutu'? 0 legatura!

Toti vreti cate ceva de la mine. Cu fiecare trebuie sa fiu cumva. Trebuie sa vad cum sa nu va calc pe coada. Oi fi eu mica, da' coada mea e mare si-ati calcat cam des pe ea. N-am strambat din nas nici pe dracu'. Da' sa vedeti cum o sa fie cand o sa incep.

Avand in vedere si luand in considerare ca viata mea este absolut oficial data peste cap, nu pot decat sa dau din cap, sa zambesc si sa zic ca "da". "Da" ce? "Da" nu stiu. "Da" orice-ar fi.

Schimbari? Prea multe.

Lovituri? Sub centura.

Palme morale? Pot sa le-mpart si cu voi ca deja am primit prea multe.

Nemultumiri? Suficiente, dar neinteresant subiectul asta pentru voi.

Altele? E-he! Ar fi scrise romane despre asta.

O sa te mint frumos ca sunt ok. O sa fiu de piatra. O sa ma re-inchid in mine. O sa zambesc larg si-al dracului de fals. O sa te fac sa cazi prada aparentelor. O sa fiu eu, dar nu prea. O sa ma reintorc la ce era candva. Frumos asa, nu? O sa devin probabil un monstru egocentrist, narcisist si extraordinar de inaccesibil si inabordabil. Mie ... n-o sa mint, nu-mi convine. Dar, daca-i musai, cu placere, nu? ... Nu.

Altele? Alta data. De ce nu acum? N-am chef, ce-i asa de greu?

Post de pe 12.09.2011 ... nepostat pana acum, desigur.

Forever young

Aaaa... Uhhhhhhm.... Varza din mintea mea trebuie pusa in ordine. Cum? Fiind scrisa e cel mai usor. 

Era o chestie "I used to be lovedrunk but now I'm hungover". Bai, mahmureala e cu dureri de cap si stari nasoale din cate stiu eu... Asa ca, nu, nu's nici mahmura. Nici "lovedrunk". Sunt doar satula pana peste de prostii. Adica m-am cam decis ce vreau. Ziceam ca nu stiu, dar de fapt mi-era frica s-admit ca stiu. 

Da, cred in povesti de dragoste cu "...and they lived happy ever after". Doar ca pentru asa ceva trebuie sa gasesti pe cineva care te iubeste cum esti, pentru ceea ce esti. Pe cineva care sa te considere perfect/a, indiferent de circumstante. Pe cineva langa care sa te simti bine in pielea ta, cu care sa nu-ti fie teama sa ai momentele tale dragute si prostute. Care sa nu-ti scoata ochii daca nu arati ca tipele de la NextTopModel sau ca baietii de la FlamingoBoys. Cineva care sa nu-ti critice gusturile, chiar daca nu ii plac in mod deosebit. Cineva care sa te sustina si sa te ajute sa te ridici cand esti la pamant. Cineva care sa se poarte cu tine asa cum te porti si tu cu el/ea. O persoana in legatura cu care sa nu-ti fie frica daca pleci c-o sa uite de existenta ta sau c-o sa te-nlocuiasca. Cineva care sa-ti fie inainte de toate prieten/a. 

Asta e dulce, stii? 

Eu stiu ce vreau. Stiu ce-o sa fac in privinta asta.

Pana una alta o sa ma bucur la maxim de faptu' ca sunt ca si in vacanta (si asa ma simt cam din decembrie) si ca vine vara si c-o sa scap naibii din calvaru' asta... Si-o sa ma bucur de ce am, de persoanele pe care le am mereu langa mine, de vremea buna sau nu prea, de timpul liber, de serialele mele preferate, de muzica, de 1D, de tot! De absolut tot. 

My little piece of Heaven

Words will be just words
'Till you bring them to life

Guess, I like the way you smile with your eyes
Other guys see it but don’t realize that it's my loving


Can we fall one more time?
Stop the tape and rewind? 


I keep playing inside my head
All that you said to me
I lie awake just to convince myself 
It wasn't just a dream


Give you this, give you that
Blow a kiss, take it back
If I look inside your brain
I would find lots of things


'Cause I've got three little words 
That I've always been dying to tell you


Close the door
Throw the key
Don’t wanna be reminded
Don’t wanna be seen
Don’t wanna be without you
My judgment's clouded
Like tonight's sky
Hums are silent
Voice is numb
Try to scream out my lungs
It makes this harder
And the tears stream down my face


I've never had the words to say
But now I'm asking you to stay
For a little while inside my arms


I'll say that I hate her song, and than you go request it for whole night long
Some people say it's all wrong
But even when we fight it will turn me on
We make up and we break up all the time


Now I'm climbing the walls 
But you don't notice at all
That I'm going outta my mind
All day and all night


Circles, we’re going in circles
Dizzy’s all it makes us
We know where it takes us
We've been before
Closer, maybe looking closer
There's more to discover
Find out what went wrong without blaming each other


All that you want's under your nose
You should open your eyes but they stayed closed


I will give you the moon
It's the least I can do
If you give me a chance


I'm weaker, my words fall and they hit the ground


Thank you for showing me 
Who you are underneath
Thank you, I don't need
Another heartless misery


Well, I put up a good fight
But your words cut like knives
And I'm tired
As you break my heart again this time
Tell me I'm a screwed up mess
That I never listen
Tell me you don't want my kiss
That you need your distance


I wanna stay up all night 
And jump around untill we see the Sun


You're insecure
Don't know what for
You're turning heads when you walk through the door
Don't need make up
To cover up
Being the way that you are is enough

'Bout me & you

Maybe I don't mean to you all the things you mean to me. I get it. I can't be perfect, I'm driving you mad, I'm always doing something wrong. Maybe in your eyes my qualities are few and I've got a lot of imperfections. Maybe I won't be that skinny bitch who'll always look amazing wearing almost nothing. And I won't certenly be a girl that will be a puppet for you. I won't wear the clothes that she does 'cause I hate doing this. I won't care about my hobbies less just because you don't like them. I won't step on my tail just because you've grown up surrounded by people who do it for you. I won't ever give up to the ones that I love just because they're not the perfect company for you. They're good enough for me. I won't give up my dreams and I won't tell you to leave yours behind. Maybe I won't be staying up late with you just to chat 'bout your problems ... 'cause maybe I won't find them interesting anymore, as you don't want to listen to mine anymore. I won't change my tastes just because you don't enjoy them anymore. And, God, damn it! NO! I don't want people to do what I say... I want ME to do what I have in mind. I don't like being played just because you know I'll melt and change my mind if you become tricky. 

Maybe I've changed. You did, too. Maybe you miss the old me... but I miss the old you, too. And maybe you'll think again that I'm wrong. But I hope this time I'm not. 

Baby, it's a wild world

La inceput credeam c-o sa fie usor. N-a fost. Am vrut sa fug, dar n-am putut. Am vrut sa trec mai departe, dar ceva m-a tinut in loc. Am incercat sa par altfel decat eram, dar nu pot sa mint in asa hal, nici pe mine, nici pe altcineva. M-am prefacut ca-nghit destule, dar, de fapt, ele s-au strans undeva. Am zis ca-i ok asa, c-o sa fie mai bine, dar nu stiu cata dreptate am avut. 

Sa avansez? Acum? Nu simt nevoia. N-am gasit inca pe cineva care sa ma convinga ca vreau s-o fac cu tot dinadinsul. De ce? Pentru ca stiu ca finalul e tot ala. Stiu ca n-o sa pot sa fiu sincera. Si stiu ca n-o sa scot pe gura alea doua cuvinte. De ce, iar? Pentru ca am invatat ca daca le spui, or sa ajunga sa te doara intr-un asa hal , de parca ai pune sare pe carne vie. Nu-i usor, si nu-s facuta din diamant sa pot sa suport orice. Asa ca prefer sa-mi acord timp, rabdare, libertate, incredere in sine, in propriile forte. 

Si-n plus, daca ceva e sortit sa se intample, o sa se intample la un moment dat. Fie acel ceva bun sau rau. 

Momentan ii am pe-ai mei. Sau cel putin asa cred, si-asa-mi place sa-i numesc. Pentru ca ei au trecut cu mine prin apa si foc si-au pierdut nopti "to listen to my pointless drama". Si le multumesc pentru ca exista in viata mea si sunt o parte importanta din ea. Au fost si cativa care au plecat. Si pe care sincer, ii regret si nu prea. De ce? Pentru ca asa cum am spus, daca ceva e sortit sa se-ntample, se va intampla. Si nu poti sa opresti asta in vre-un fel. 

Ce-i asta? Oboseala exagerata. I'm outta here. 

Far away.

Statea pe marginea drumului, desenand cercuri cu un bat in praful facut gramajoare. Era abatuta. Privea in gol, in fata, catre copacii de peste drum. Astepta un semn. Un telefon. Un mesaj. Nimic. 

Se uita la casa aproape in paragina din fata, apoi peste umar, la acoperisul nou, rosu. Pufni. Se ridica. Incerca din nou sa deschida poarta ruginita a curtii casei cu acoperis rosu. Apoi incerca la poarta mare. Nimic. Se dadu cativa pasi in spate. Isi lua avant si sari pe gardul gri, ascutit. Injura in gandul ei, in timp ce avea senzatia ca-si gaureste talpile adidasilor. Se vazu pe partea cealalta, desigur, intr-o tufa de trandafiri. Uitase de ea. Iesi chinuita si zgariata, incercand sa tipe la cainele legat in cealalta parte a casei sa nu mai latre. Cainele paru sa inteleaga, s-o recunoasca. Se scutura de praf si se duse spre caine. 

Potaia dadea fericita din coada, incercand sa se urce pe ea in timp ce ea se apropie s-o ia in brate. Statu acolo vreme buna, mangaind cainele, stand pe un bustean antic cu ochii spre soare. Se hotara sa incerce sa intre in casa, desi n-avea habar de unde sa obtina cheia. Asa ca incerca mai multe geamuri. Inchise toate. Usile la fel. Unica speranta era geamul de la baie care era mereu intredeschis. Reusi sa-si indese fundul prin el, apoi deschise toate usile si geamurile de pe interior ca sa aeriseasca casa. Isi puse castile in urechi si in timp ce dansa si fredona, pierduta in lumea ei, incepu sa-si pregateasca ceva de mancare din ce gasi prin frigiderul pe jumatate dezghetat. Isi dadu jos hanoracul negru, ramanand in pantaloni scurti si tricou. Iesi sa manance pe acelasi bustean vechi. 

Scotandu-si castile din urechi, auzi pe drum o masina. Privi spre pamant in gol, auzind poarta deschizandu-se dupa ce motorul masinii se oprise. Ridica apoi privirea si zambi larg. 

Moments

Flashing lights in my mind
Going back to the time
Playing games in the street
Kicking balls with my feet
There’s a numb in my toes
Standing close to the edge
There’s a pile of my clothes
At the end of your bed
As I feel myself fall
Make a joke of it all

Teama

Bai, mi-e frica.

De oameni, de singuratate, de minciuni. Mi-e frica sa ma avant in necunoscut, mi-e frica sa spun ce gandesc uneori si ce simt si mi-e frica sa ma impun. Mi-e frica de ce reactie pot avea unii, mi-e frica de ce mi s-ar putea intampla mie. Mi-e frica sa ma impun, mi-e frica sa ma deschid, mi-e frica sa ma las purtata de val. 

Intotdeauna trebuie sa existe o limita intre ce vreau sa fac si ce-ar trebui sa fac, ce pot sa fac si ce-as putea sa fac daca nu mi-ar fi frica. 

Ti-as spune atatea. Ti-as cere atatea. Te-as lasa sa faci atatea. Te-as duce-n atatea locuri. 

Dar, mi-e frica. Mi-e frica c-o sa vina vremea in care tu o sa ma calci in picioare. Mi-e frica c-o sa vina vremea cand o sa trebuiasca sa-mi inchid din nou gura. Mi-e frica c-o sa ajung la momentul in care sa ma inchid de tot in mine. Mi-e frica sa dau drumu gandurilor, asa ca le pun pe hartie. Macar acolo sunt tinute cu stiloul pe foaie. 

Nu  mai stiu cum sa abordez problema. Mi-e frica sa am incredere in oameni. Mi-e teama ca i-as putea ranii. Ma cutremura gandul c-as putea sa le fac rau vorbindu-le doar. Nu mai stiu ce-nseamna libertatea cuvantului. E ciudat. Incep sa construiesc o bariera greu de trecut. 

Lumea mea e muzica. Cu ea ma-nteleg. Ea-mi da aripi, ea-mi citeste gandurile, ei nu trebuie sa-i spun ce simt. Ea ma intelege. Ea ma rascoleste si ma pune inapoi pe picioare. Ea ma ridica si ma darama. Ea e acolo mereu. De ea nu mi-e frica. 

Si ce daca?

Te iubesc. 

Si ce daca? Cui ii pasa? De ce as reafirma-o?

Tu nu m-asculti. Tu nu ma crezi. Ma lasi sa ma lupt cu sentimentele. Ma lasi sa-mi musc limba de fiecare data cand simt nevoia s-o spun. Si n-o sa pot s-o spun. De ce? Pentru ca asa am invatat sa fiu. Pentru ca daca o spun o sa ma doara. De ce? Pentru ca stiu ca n-o sa primesc acelasi lucru inapoi. O sa primesc un refuz. Asta e. Asa e mai nou. Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sau pe cine sa ascult.

E un fel de batalie intre creier si inima, clasica batalie. Si tu stii! O, drace! Tu chiar stii! Si cu ce m-ajuta ca stii? Pai iti zic eu, nu m-ajuta. Pentru ca nu faci nimic in privinta asta. Vreau sa-mi fi macar aproape, sa ma asculti, sa fim noi, sa ma intelegi... sa fie cum era. Macar atat daca nu mai mult. Dar, nu se poate, nu? De ce s-ar putea? 

Vreau macar sa ma crezi, sa ai incredere in mine... vreau sa stii ca ce fac de multe ori, fac pentru tine. Sau, pentru mine? Daca e s-o luam asa,da, poate si pentru mine. Pentru ca fericirea ta inseamna mult pentru mine. Asa c-as putea spune ca sunt o egocentrista enorma. Dar, asta e. Te-ai cam pricopsit cu mine pe cap fie ca-ti place fie ca nu. 

Ma doare, stii, cand ne certam. Nu vreau ca privitul in gol cu lacrimi in ochi sa mai fie o optiune pentru mine. Nu stiu cat te atinge pe tine. Dar pe mine ma sfasie. Si-am revenit aici, stii? In locul in care eu iar implor iertare... nici eu nu reusesc sa-mi dau seama de ce...  

Si e incredibil cum nu-ti dai seama, cat insemni pentru mine. Cred ca ti-am si zis-o. De-atatea ori. Pentru ca ai fost si esti acolo de fiecare data pentru mine. Pentru ca simplul fapt ca vorbesc cu tine intr-o zi imi poate schimba dispoztia sau simplul fapt ca te vad imi poate aduce un zambet pe fata. 

Dar, apoi e ea. Sau ea. Sau ea. Sau... ele? Sau... nu, stai, cu ei nu pot sa am nimic. 

Nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce sa-ti zic. Nu stiu cum sa fac. Simt ca in secunda urmatoare in care fac un pas urmeaza sa ma prabusesc pentru ca podeaua e subreda. Si nu stiu cum sa fac sa nu clachez iar. Si nu stiu cum sa fac sa te impresionez, sa-ti intru in gratii... Nu stiu cum reusesc, dar esti mai presus de mine indiferent de situatie. Nu conteaza faptul ca eu ma sfaram pe dinauntru, important e ca tu sa zambesti si-atunci am coltul meu de fericire. Dar, nu, tu nu poti sa intelegi asta. Tu nu poti sa vezi cat ma doare cand ma gonesti. 

Nu stu ce sa fac. Ajuta-ma. Macar accepta-ma si intelege-ma. 

A lot... or nothing at all

Ca ce chestie sa zici "Te iubesc", daca stii ca n-o sa primesti acelasi lucru in schimb? 

Ca ce chestie sa citesti niste randuri, daca oricum n-o sa te atinga in vre-un fel? 

Ca ce chestie sa iti pui increderea in oameni, daca ei oricum or sa ti-o tradeze intr-o buna zi?

La ce bun sa speri la chestii care stii in sinea ta ca sunt imposibile sau improbabile?

Sunt si am multe intrebari de genul de pus. Dar ce rost are sa le pun daca oricum o sa-mi raspund singura?

Totul face parte din viata. Sut in fund, pas inainte alea alea... stiti si voi povestea.